Shinju's Workshop

Se pare că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, aşa că postarea altor lucruşoare făcute din Fimo cu mânuţele mele a fost amânată. Culmea e că mă apucă cheful de scris fix atunci când sunt mai ocupată. Aşa că, bineînţeles, într-o zi ocupată ca cea de astăzi (29 septembrie – a se compara cu ziua reală a postării, sper să nu fie diferenţe mari – uai, am reuşit în aceeaşi zi!) m-am apucat să dezgrop de prin sutele de poze ce le am pe Photobucket pe cele relevante pentru acest entry.

Nu mai am prea multe de arătat (cel puţin din cele la care am făcute poze), dar sunt cele mai reuşite, cele la care am muncit cel mai mult şi în consecinţă cele de care sunt cea mai mândră. Dar să purcedem la treabă!

Ultima dată am rămas la behelit, după care m-a apucate lenea şi am lăsat-o baltă. Revin în forţă cu un magnet de frigider care este unul dintre puţinele lucruri făcute de mine din Fimo pe care le mai am (acum tronează pe frigiderul de la servici, că pe ăla îl văd mai des decât pe cel de acasă). Iată şi poză cu imaginea după care a fost făcut, este e Ai (care înseamnă Dragoste pe japoneză), e mascota ceainăriei cu specific japonez Yume din Cluj-Napoca şi ipostaza prinsă în magnetul cu pricina se găseşte în meniu, mai exact la ceaiuri negre (art by Paula Pop).

(Acum când mă uit la original observ ce rău a ieşit magnetul, deşi când îl vezi de unul singur pare foarte cute.)

Urmează un colier Yano din Bokura Ga Ita. Făcut pentru Ovidiu cu mult înaintea altor lucruri postate pe aici, dar a fost greu de prins pentru o poză ulterioară a colierului, cu scopul de a fi postată. După cum se vede, colierul a suferit traume de pe vremea când era încă în formă moale, ceea ce a însemnat că Yano a necesitat o operaţie de schimbare a sexu… *tuşeşte, se împiedică şi cade* …ăăă…o operaţie plastică la bărbie, operaţie care nu s-a dovedit a fi 100% un succes. (Of, tusea asta!)

Mai apoi, după destul de mult timp, am revenit în forţă cu ceea ce numesc eu “The masterpiece”, nu atât pentru cine ştie ce tehnică revoluţionară descoperită de mine în timp ce lucram la ea pe la 1-2 noaptea, cât pentru orele de muncă (ŞAPTE la număr) şi răbdarea de care am dat dovadă.

După un random chibi Chii gasit de o prietenă pe net, iată ce a ieşit în cele din urmă:

A ieşit un soi de breloc care totuşi era cam mare, aşa că proprietarul îl păstrează agăţat undeva pe lângă birou (cred).

Apoi a venit Pucca, una foarte dulce şi destul de reuşită, zic eu:

Mai jos e o văcuţă-breloc confecţionată pentru un mare iubitor de văcuţe:

Poza ce urmează e un magnet de frigider şi este făcută după o fotografie superbă, iar magnetul a fost un cadou pentru fotograf. Nu prea am avut eu timp să lucrez cu simţ de răspundere la el (la magnet, nu la fotograf, hehe), dar am folosit ceva tehnică nouă, a ieşit aproape un basorelief şi avea o textură foarte interesantă, păcat că nu se vede. Eu încă aştept o poză bună a magnetului, că eu nu am putut să o fac bine, dar văd că fotograful se lasă aşteptat .

Iar acum ultima, dar nu în ultimul rând, broşa pe care am făcut-o şefei mele cam acum o lună, broşă de care sunt foarte mândră, de altfel. Drăguţele de “nu-mă-uita” mi-au fost inspiraţie, şi se pare că tare inspirată am fost atunci, căci şefa mea a fost extrem de încântată de cadou.

Şi uite aşa se încheie odiseea mea printre creaţiile mele fimo mai vechi.

De o lună încoace am făcut mai mult bijuterii, care vor constitui subiectul de discuţie altui entry.