M-a apucat nebunia Lolita. Da, culmea, eu care acum mai bine de un an am afirmat cuiva (cred ca era Tenshi) ca nu ma incanta in mod deosebit moda asta. Dar brusc am descoperit ca rochitele astea cu volanase si clos sunt pe gustul meu. Poate pentru ca mereu cand eram mica visam la rochiile alea de printese de pin filmele Disney si de prin cartile pe care le lecturam (a se vedea cat de mult mi-a placut Contesa de Segur ) si pentru ca acum POT sa imi fac genul asta de rochii atat mie, cat si altora.
De cand am facut prima rochie lolita am citit multe despre curentul acesta in moda si am ramas un pic uimita sa vad ca nu am preferinte in ceea ce priveste stilurile.
Classic lolita e numai buna pentru ca as putea sa port pe strada asa ceva (bine, eu as avea tupeu sa umblu pe strada cu orice stil de lolita, la urma urmei un kimono atrage privirea mai mult ca o rochie, nu?)
Sweet lolita e perfecta pentru momentele cand vreau sa ma alint (si sunt de alea din belsug!), Gothic lolita e buna pentru combinatia “I kill you now” si “me innocent”, iar varianta punk imi aduce aminte de Nana si mi se inmoaie inimioara.
Cred ca ce imi place asa de mult la stilul lolita e eleganta, de care pe mine ma apuca dorul destul de des. Are ceva inocent si in celasi timp poate parea asa de sexy, iar asta depinde cel mai mult de purtatoare, de felul in care “expune” ea rochia. Dupa ce am ajuns in Cluj din vacanta “La munte si la mare” abia asteptam sa pun ceva elegant pe mine. Din pacate vremea nu prea a tinut cu mine si a trebuit sa renunt la singura mea rochita lolita pe care o am in momentul de fata.
Eh, vin vremuri insorite, oricum! 