….şi tot asa se şi va duce…..la ce îmi foloseşte? La stress, nervi, gânduri negre, etc. Se pare că scopul materiei psihologie clinică e de a face studenţii să experimenteze singuri ceva tulburări, ca să le ştie mai bine… hm, ar fi ceva… dar, şşt , nu ziceti la nimeni, eu nu am citit nimic… să nu mai vorbim de învăţat… dar mă voi apuca…. liniştită, împăcată cu soarta mea ca şi ciobănaşul din Mioriţa….
De fapt mi-am dat seama că blog-entry-ul ăsta nu îşi are locul… cei mai mulţi dintre cei ce îl vor citi n-au nici o treabă cu psihologia clinică… probabil îi voi plictisi de moarte şi se vor întreba “Oare cine naiba m-a pus să citesc inepţiile ăsteia?”… hm, good point…
Nu am nici măcar un pai roz despre care să scriu (poate unii se prind la ce am trimis), dar am o sticlă de vin pe jumăte plină în dulap… poate mă leg de ea….
Ja ne.
